Poliţia Română ne (i)luminează

Poliţia Română nici nu bea bere, nici nu mănâncă mititei de 1 Mai. Asta pentru că mirosurile ademenitoare în ceea ce o priveşte nu implică vreo bucată de cotlet bine-pătruns, în gâtlej şi nici vreun strop de alcool în sânge. În cel propriu, pentru că alcoolul din sângele celorlalţi e la mare căutare. Nimic de zis, ba chiar de lăudat. Ademenitoare, însă, e prada proaspăt îndopată cu diversele tradiţii pe la “iarbă-verde”. Nu că berea ar fi tradiţie românească, ci doar consumul ei. Şi de fapt, nu prada, ci portmoneul ei :p

E bine că are cineva grijă de lumea de pe stradă. Şi de pericolele care o ameninţă. Ce nu înţeleg eu, însă, e unde stă pitit atâta organ de poliţie în restul timpului. Că, să fim serioşi, 1 Mai nu e Ziua Dezmăţului, nici a Pericolului, că alea sunt în fiecare zi. Dar Poliţia Română, nu.

Personal, n-am avut ocazia de a mă conversa cu vreun reprezentant, dar era cât pe ce să dau în ameţeli când m-am trezit în centrul frumosului Sibiu, cu luminiţele de Crăciun strălucind în toată puterea amperilor. Că n-am înţeles nimic, nu e de condamnat, sunt blondă. Că m-am distrat copios, e bine-venit. Dar mă gândesc la ăia săracii, de erau deja gata ameţiţi de acasă -sau de la grătare, cluburi, sau pe unde mai umblă lumea în mileniul trei- ce senzaţii tari or fi avut. Şi totul pe gratis, în centrul oraşului!

Lăsând gluma la o parte, chiar nu ne-am dat seama ce vor beculeţele aprinse. Şi analizând cu ochiul critic, proaspăt crescut la sânul Olimpiadelor Comunicării, ridicând aşa dintr-o sprânceană, vreau să vă spun, că ideea mi-a plăcut mult. (Şi ca să vă placă şi vouă, vă informez, că nu a aparţinut organelor oficiale. Căci unor organe oficiale le lipsesc anumite organe anatomice. Nu spui care!)  

“Realitatea se schimbă când conduci băut” e numele campaniei. Pe care am înţeles-o din presă. Şi nu vă imaginaţi că sunt mare fan, dar Tribuna bunicii zăcea lăfăit pe masa noastră din bucătărie taman când mi-a adus mama noii ochelari de citit de la optician.

În urma experienţei, m-am îmbogăţit cu o durere de cap, dar şi cu subiect pentru post. Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti… M-aş încumeta să-mi continui părerea. Dar oricum nu are nici un sens să critic în continuare pe cei care nu-şi fac treaba ca-lumea. Eu cred că, până să faci un lucru prost, mai bine nu-l faci deloc. Aici mă refer la lentilele mele, prin care tastele calculatorului o iau la vale.  (…)

E păcat că nu au transpus mesajul campaniei mai clar. O idee bună îşi pierde din calitate, dacă nu ajunge unde trebuie. Ştiţi vorba că “intenţia contează“? Eah, nu e deloc adevărată. Lucrurile trebuie să se întâmple. Iar mesajul ăsta nu a ajuns unde trebuia.

Iar eu m-am trezit în miezul realităţii îmbătate… de feeria luminiţelor sclipitoare. Şi dacă asta înseamnă ebrietate, sincer vă spun, deseară o să încerc şi eu!

 

Etichete Olimpiadele Comunicarii, politia romana