Adevăru’ e că tare fain drum am avut, de la Cluj până la capitală. Cu cea mai frumoasă maşină din lume. (nu dau nume, că doar au dat ai mei bani europeni pe ea, postul meu pe blog n-a fost suficient… chiar dacă Şi Blondele Gândesc.
Am luat-o încet, la pedală, în limita legalităţii şi dincolo de cea a bunului simţ. Sincronizat. Avem timp, doar e luni. Asta i-a aparţinut lu’ Radu. Şi o vom da nepoţilor mai departe.
Am băut cafeluţe, ne-am făcut poze şi am cântat în maşină. Ca în filmele americane cu puşti coloraţi, aşa să vă imaginaţi. Sau ba nu, mult mai faini, pentru că era pe bune. Şi că ni se întâmpla nouă, nu altora.
Adevăru e că nici nu putea fi mai bine, asta a zis Bubu, nici echipa mai faină, nici maşina mai roşie, nici şoferiţa mai blondă, doar vremea mai însorită! Şi chiar i-am dat dreptate cu toţii.
Dan visa, la un moment dat, la fotolii confortabile. Între Gheghe şi Radu, pe bancheta din spate, mijloc, cu picioarele suspendate între şi printre trăistuţe, plăsuţe şi sărmăluţe.
Iar dacă unii devin mai visători la Bucureşti, alţii devin mai harnici. Bubu şi-a spălat toate hainele aseară. De voie, de nevoie… Noroc că a avut cea mai mare geantă. Acum are cel mai mare antrenament la asta. Mama lui ar fi mândră, suntem siguri! 
Etichete: advertising, Bucuresti, conferinte, drum, echipa, Olimpiadele, Olimpiadele Comunicarii, publicitate
